ORASUL RASNOV

"La inceput a fost o importanta asezare dacica, Cumidava. Chiar cea mai importanta din viitorul teritoriu al Tarii Barsei. Suficient de importanta ca pozitie si centru de  rezistenta astfel incat romanii sa isi ridice ulterior un castru. Dar Timpul le – a risipit…
            A fost apoi, in aceleasi locuri binecuvantate, o asezare, dupa unii ridicata chiar dupa cavalerii teutoni, sau mai sigur de colonistii din spatial germanic. Alaturi de romanii gasiti pe aceste meleaguri – re-botezate drept ”Valea Trandafirilor” – au construit un targ puternic si renumit. Daca nu ar fi fost Brasovul cea mai mare dintre asezarile libere sasesti din Tara Barsei ar fi fost Rasnovul. Iar steagul conducator nu ar mai fi copacul cu radacini, ci cei trei trandafiri impletiti… Un targ care si-a putut permite administrativ – sa stea alaturi de brasovenii in delegatiile Tarii Barsei, economic – sa ridice sis a intretina o cetate de aparare, cultural – sa dea studenti pentru universitatiile Europei apusene. Dar Timpul l-a risipit…
            A fost apoi transformarea,  dintr-un orasel de provincie intr-o statiune climaterica, care avea o cetate (devenita regala) si multe frumuseti de aratat. Dar Timpul a demolat-o…
            A venit apoi razboiul, si dupa el au venit “Eliberatorii” comunisti, care au confiscat istoria, locuitori pamantului davenind in mod nedrept “tradatori”, iar gospodarii harnici si instariti “hoti” si “lenesi”… Si apoi democratia populara a configurat un nou oras. Si a construit acolo fabrici, o industrie, dar a incercat si sa se mandreasca cu ceea ce istoria, pana atunci, facuse faima Rasnovului si cetatea a devenit muzeu.
            In prezent, orasul rasnov isi propune sa devina o marca pe piata nationala si internationala culturala si turistica. El vrea sa recupereze frumusetea, linistea dar si prosperitatea orasului de altadata, iar istoria orasului primeste “misiunea”  de a legitima alegerea destinului contemporan a carui premiza este forta reconstructiei si dorinta de mai bine a locuitorilor sai."

(“Rasnov. O istorie in imagini” Autori: Nicolae Pepene, Bogdan Florin Popovici, Vitor Stefanescu, Florina Rusu)

 

Rasnov. Trecut si Prezent

(Consultant stiintific Nicolae Pepene)

        În perioada 1211 - 1225, Tara Bârsei a fost stapânita de Ordinul Sfintei Fecioare Maria a germanilor. Se pare ca primii colonisti sasi la Râsnov provin de pe malul stâng al Rinului, din ,,Rosenau”, o asezare aflata în zona posesiunii de la Koblenz a ordinului teuton. Astfel, denumirea germana, ,,Rosenau”,  Valea Trandafirilor, poate fi o amintire a originii primilor colonisti germani. De altfel, înca din Evul Mediu, trandafirul a fost ales ca emblema asezarii.

1331 - Prima atestare documentara a Râsnovului medieval, sub numele de ,,Rosnou”, într-un document emis de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, care se refera la locul de origine al nobilului Nicolaus Magnus.
 
1427 -Râsnovul este vizitat de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg si primeste dreptul de a tine târg.

         De departe în rândul calamitatilor care au afectat orasul se disting incendiile. Acest lucru poate fi interpretat ca o dovada ca, în majoritatea lor, casele râsnovene medievale erau construite din lemn:                         1335 - primul mare incendiu: tatarii distrug orasul prin incendiere.
                        1850, martie, 25 - ultimul mare incendiu: au fost afectate 293 gospodarii. 

        Primele date mai detaliate despre populatia Râsnovului sunt cunoscute abia din anul 1510. Atunci asezarea avea 146 gospodari, 24 vaduve, 10 saraci, 9 case goale, 4 oameni în serviciul public, 1 clopotar, 14 ciobani, 8 case cu saraci; Dobridge, zona locuita de români, era o „asezare separata, condusa de un preot român si de un cneaz”.

        În secolul al XIX-lea se modifica într-un mod spectaculos structura etnica a Râsnovului: 

1771: 1499 sasi, 895 români, 138 tigani. 
1849: 1697 sasi, 1703 români, 14 maghiari, 340 tigani.
1890: 1820 sasi, 2 353 români, 105 maghiari.
1924: 1790 sasi, 3371 români, 91 maghiari.

        Ramura cea mai importanta a economiei locale a fost agricultura. Cele mai cunoscute si bogate bresle râsnovene erau bresla lemnarilor si bresla tesatorilor.  Însa un mestesug deosebit ce a cunoscut o înflorire remarcabila în Râsnov a fost fabricarea sticlei, atestat documentar înca din 1526. 

        Hotarâtoare pentru istoria Râsnovului a fost dependenta sa de comertul desfasurat pe drumul Branului, cea mai importanta legatura transcarpatica medievala. La sfârsitul secolului al 19-lea De aceasta data în defavoarea lor, datorita cresterii importantei comerciale a drumului amenajat pe Valea Prahovei.

        Biserici renovate, scoli moderne, hotel, Râsnovul devine, la începutul secolului 20, asa cum aprecia un calator ajuns aici în 1906, o ,,bucata de oras”:
1874 - constructia hotelului comunal, denumit ,,La Cetatea Râsnovului”. Hotelul avea o sala de bal cu un balcon pentru orchestra.
1879 - se construieste lânga moara de jos o scoala de înot, si maestrul de cavalerie Kaunz amenajeaza o promenada lânga Livada Preotului.
1891 -  intra în exploatare o cale ferata pe ruta Brasov – Râsnov- Zarnesti.
1894-1908 - în zona Cristian-Râsnov au fost desecate 182 hectare.
1900 - se începe comasarea spatiului de locuit.
1911 - la Râsnov se da în exploatare prima uzina electrica din Tara Bârsei.

        Însa cadrul geografic favorabil ofera Râsnovului o noua oportunitate economica: turismul. Desi în perioada interbelica sunt amintite câteva fabrici, acestea erau afaceri locale, mici. Pentru Râsnov la scurt timp dupa terminarea razboiului ramura economica cea mai importanta  era agricultura.
        În 1924, Râsnovul a exportat spre Viena 40 de vagoane cu orz pentru bere si peste 500 de vagoane cu cartofi la fabrica de amidon de la Sibiu.

      Statutul de statiune climatica a fost primit de comuna politica Râsnov în martie 1929, prin decizia 54678/1929 a Ministerului Sanatatii si Ocrotirilor Sociale si în baza Procesului verbal al Comisiunei balneo- climatica nr. 41/ 28 martie 1929. Pentru Râsnov optiunea autoritatilor comuniste a fost industrializarea.

       Cea mai importanta decizie a fost extinderea fabricii de scule, unelte agricole si tehnice, fondate în 1940 de G. Georgescu –Topaslau, firma „GETOP”. Nationalizata de statul communist, GETOP devine ,,Fabrica de Scule Râsnov”, în acelasi an începându-se si constructia primei hale industriale, data în exploatare în 1950.
       FSR Râsnov, supradenumita de propaganda ,,sculerul-sef al industriei constructoare de masini”, era singura unitate industriala din România profilata pe scule aschietoare.
       În anul 1952 a fost construita a doua unitate industriala importanta a Râsnovului, o uzina chimica experimentala, din care mai târziu se dezvolta uzina care produce accesorii pentru fabricarea textilelor si încaltamintei.
       Planul de industrializare intensiva a dus la transformarea comunei Râsnov în oras înca din anul 1950. Statul român a creat cartiere de locuinte pentru cei veniti sa ocupe locurile de munca.
În 1992, la doi ani dupa caderea comunismului, orasul înca industrial avea 16 384 locuitori, împartiti dupa etnie în 15 494 români, 447 maghiari, 421 germani. Populatia Râsnovului crescuse în 20 de ani, cu 6300 de locuitori. Cea mai spectaculoasa crestere a populatiei a avut loc în perioada 1970-1977, când Râsnovul a crescut cu 4800 locuitori, de la  10 107 locuitori la 14 920 locuitori.

        Situat in inima tarii,in partea superioara a „Tarii Barsei”, la circa 15 km sud-vest de orasul Brasov, pe vechiul drum comercial care lega - prin trecatoarea Bran - Campulung Muscel, astazi drumul national 73, se afla orasul Rasnov. Accesul in oras se poate realiza prin patru sosele modernizate din directiile Brasov, Zarnesti, Predeal si Campulung Muscel si cu trenul pe ruta Brasov - Zarnesti precum si prin numeroase trasee si poteci turistice ce pornesc din localitatile Brasov, Poiana Brasov, Bran, Zarnesti, Cristian, Predeal, Paraul Rece.

      

MONUMENTE    ISTORICE

 

Cetatea taraneasca Rasnov

 

 

CETATEA DACICA

Pe Dealul Cetatii, cercetarile arheologice au demonstrat existenta unor elemente de fortificatie înca din epoca bronzului. Fortificatia  dacica este anterioara cuceririi Daciei de catre romani. Sistemul defensiv consta din 3 santuri si tot atâtea valuri de aparare, plasate în punctul vulnerabil, adica spre Est. Cetatea pare a-si afla sfârsitul în preajma razboaielor dacice.

 

CETATEA MEDIEVALA

Cetatea medievala  se presupune ca a fost construita în perioada 1211–1225, cât a durat stapânirea teutona în Tara Bârsei, iar dupa plecarea cruciatilor, cetatea din lemn a fost reconstruita sau transformata în una din piatra.

Desinu exista nici o mentiune documentara care sa confirme aceasta ipoteza, totusi, fortificarea colinei înca din antichitate, sarcinile militare primite de comunitatea saseasca din Tara Bârsei în a doua jumatate a secolului al XIII-lea, tehnica constructiei, fundatia si elevatia primei incinte, identificate de majoritatea istoricilor  în secolul al XIII-lea, ar putea fi argumente care sa sustina ipoteza existentei unei cetatii anterioare primei mentiuni documentare.

Prima mentiune documentara a cetatii de la Râsnov se refera la o fortificatie puternica care rezista asediului inamic si salveaza vietile locuitorilor refugiati între zidurile sale si dateaza din anul 1335, când  în timpul unei invazii a tatarilor în Transilvania, Tara Bârsei a fost pustiita în întregime.

Atât în timpul catastrofelor naturale, cât si a invaziilor militare sansa supravietuirii asezarii de la poalele muntelui Postavarul a fost refugierea locuitorilor sai în cetatea ridicata pe dealul ce domina drumul Branului.

În anul 1421 este atestat primul asediu otoman. Însa cetatea rezista eroic si turcii ridica asediul îndreptându-se spre Brasovul înca nefortificat, pe care îl distrug. Turcii au mai asediat fara succes cetatea din Râsnov si în campaniile din 1436 si 1441.

           Cetatea Râsnovului, asezata pe o stânca abrupta, este accesibila numai pe latura rasariteana. Astfel, arhitectura sa a fost adaptata reliefului, fortificarea urmarind eficienta apararii dealului, fara nici un fel de pretentii arhitecturale de înfrumusetare.
           Înfatisarea cetatii a cunoscut pâna în prezent numeroase modificari. Imaginea contemporana totusi pastreaza elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificatii care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusa, iar faptul ca de-a lungul secolelor zidurile cetatii nu au cedat armamantului inamic niciodata si ca nu a fost cucerita decât o singura data prin însetarea aparatorilor sai, demonstreaza ca râsnovenii au fost preocupati în permanenta de îmbunatatirea sistemului defensiv de pe Dealul Cetatii.

           Impozanta prin amplasament, pusa în evidenta si de dealul defrisat, cetatea a avut ziduri ridicate la o înaltime medie de 5 m., un numar maxim de 8 bastioane si o intrare puternic fortificata a carei forma finala poate fi reconstituita mult mai usor decât restul cetatii.

          Cetatea comunitatii râsnovene are doua curti: exterioara si interioaraCetatea medievala  se presupune ca a fost construita în perioada 1211–1225, cât a durat stapânirea teutona în Tara Bârsei, iar dupa plecarea cruciatilor, cetatea din lemn a fost reconstruita sau transformata în una din piatra.

Desi nu exista nici o mentiune documentara care sa confirme aceasta ipoteza, totusi, fortificarea colinei înca din antichitate, sarcinile militare primite de comunitatea saseasca din Tara Bârsei în a doua jumatate a secolului al XIII-lea, tehnica constructiei, fundatia si elevatia primei incinte, identificate de majoritatea istoricilor  în secolul al XIII-lea, ar putea fi argumente care sa sustina ipoteza existentei unei cetatii anterioare primei mentiuni documentare.

Prima mentiune documentara a cetatii de la Râsnov se refera la o fortificatie puternica care rezista asediului inamic si salveaza vietile locuitorilor refugiati între zidurile sale si dateaza din anul 1335, când  în timpul unei invazii a tatarilor în Transilvania, Tara Bârsei a fost pustiita în întregime.

Atât în timpul catastrofelor naturale, cât si a invaziilor militare sansa supravietuirii asezarii de la poalele muntelui Postavarul a fost refugierea locuitorilor sai în cetatea ridicata pe dealul ce domina drumul Branului.

În anul 1421 este atestat primul asediu otoman. Însa cetatea rezista eroic si turcii ridica asediul îndreptându-se spre Brasovul înca nefortificat, pe care îl distrug. Turcii au mai asediat fara succes cetatea din Râsnov si în campaniile din 1436 si 1441.

 

            Cetatea Râsnovului, asezata pe o stânca abrupta, este accesibila numai pe latura rasariteana. Astfel, arhitectura sa a fost adaptata reliefului, fortificarea urmarind eficienta apararii dealului, fara nici un fel de pretentii arhitecturale de înfrumusetare.
            Înfatisarea cetatii a cunoscut pâna în prezent numeroase modificari. Imaginea contemporana totusi pastreaza elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificatii care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusa, iar faptul ca de-a lungul secolelor zidurile cetatii nu au cedat armamantului inamic niciodata si ca nu a fost cucerita decât o singura data prin însetarea aparatorilor sai, demonstreaza ca râsnovenii au fost preocupati în permanenta de îmbunatatirea sistemului defensiv de pe Dealul Cetatii.

Impozanta prin amplasament, pusa în evidenta si de dealul defrisat, cetatea a avut ziduri ridicate la o înaltime medie de 5 m., un numar maxim de 8 bastioane si o intrare puternic fortificata a carei forma finala poate fi reconstituita mult mai usor decât restul cetatii.

Cetatea comunitatii râsnovene are doua curti: exterioara si interioara.

 

CURTEA EXTERIOARA

 

În curtea exterioara, în Evul Mediu numita ,,curtea din fata cetatii” sau ,,gradina cetatii" erau adapostite vitele. A fost amenajata o intrare pentru armament si alimente si o alta, pe sub turnul patrat (Turnul Bathory), pentru vite. Înca din secolul al XIV-lea, în curtea exterioara a fost ridicata o capela. Aceasta a fost distrusa integral prin excavare de catre fostul chirias al cetatii, (SC Drumuri Publicitare SRL /Alberto Drera), apoi pentru a masca ilegalitatea acesta a construit ziduri ce imita o fundatie de biserica!!!

 

BARBACANA DE EST

 

Intrarea principala în curtea interioara a cetatii este precedata de o constructie circulara fortificata, prevazuta cu numeroase guri de tragere, doua herse si un drum de straja (Barbacana de Est).

 

CURTEA INTERIOARA

 

În incinta cetatii erau casutele locuitorilor (pâna în prezent au fost identificate 83 de încaperi), care serveau ca adapost si camara în timpul asediilor. Încaperile poarta denumiri pe care le regasim si la alte cetati sasesti: a scolii, a preotului, a slaninii. În cel mai înalt punct al cetatii, sasii au ridicat în prima jumatate a secolului al XVII-lea o capela noua. Aceasta a fost distrusa integral de fostul chirias al cetatii, SC Drumuri Publicitare SRL (Alberto Drera), prin amenajarea unor turnuri de apa pentru restaurantul din cetate!!!

Datorita numeroaselor invazii militare, cetatea a fost ,,a doua vatra a Râsnovului", locuitorii târgului respectând de fiecare data acelasi  scenariu salvator: refugierea în cetate si apoi refacerea asezarii.

 

 

FÂNTÂNA

 

Marele dezavantaj al locuirii cetatii îl constituia lipsa alimentarii cu apa. Când asediile se prelungeau, iar rezervele de apa erau pe sfârsite, refugiatii din cetate ieseau noaptea pe poarta principala si aduceau lichidul vital de la un izvor stiut numai de ei.

În martie 1612, principele Transilvaniei Gabriel Bathory, dusman al sasilor, în încercarea de a restrânge libertatile comunitatii saxone transilvanene, a organizat o campanie militara în sudul Transilvaniei. Cetatea Râsnov era aparata de locuitorii din Râsnov, Ghimbav, Cristian si un detasament de ostasi români, care facusera parte din armata domnitorului muntean Radu Serban. Desi tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decât mici stricaciuni zidurilor, asediul a devenit deosebit de eficient dupa ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estica, blocând accesul aparatorilor la izvorul tainuit. Pe 3 aprilie 1612, dupa negocieri cu principele, fruntasii comunitatii râsnovene au predat cetatea. Râsnovul a reluat stapânirea în iunie 1613, în urma unei întelegeri cu principele, prin care sasii plateau acestuia o rascumparare în valoare de 3000 florini pentru predarea cetatilor Râsnov si Bran.

            Luptele din 1612 au dovedit necesitatea saparii unei fântâni. Putul cetatii a fost sapat în perioada 1623-1640, pâna la o adâncime de 76 stânjeni, adica 146 m. Desi exista legenda amenajarii fântânii de catre doi prizionieri turci, carora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrarii, fântâna a fost facuta de catre mesteri sasi tocmiti de primaria Râsnovului. Ea a fost folosita pâna în anul 1850.

 

COMOARA

 

Cu prilejul asediului de la 1613, partea superioara a turnului Báthory a fost distrusa. Sub zidul prabusit a ramas inventarul turnului de aparare: trei cani de cositor cu capac, arme, instrumente, unelte de fier, ghiulele de piatra, ceramica, un ac de par aurit si, cea mai valoroasa parte a tezaurului 416 monede de argint. ,,Zestrea” turnului de aparare a fost descoperita în 2003. 

 

RUINA

 

În secolul al XVIII-lea schimbarea situatiei politico-militare din sud-estul Europei în favoarea Imperiului Habsburgic, securizarea granitelor sale sudice, a permis atât o dezvoltare economica neîntrerupta a târgului de granita, cât si, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scadere a interesului comunitatii râsnovene pentru întretinerea cetatii medievale.

Mai mult, în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri si a grabit transformarea cetatii parasite într-o ruina. În cetate era tinut doar un singur paznic care trebuia sa anunte prin batai de clopot izbucnirea incendiilor.
          Totusi în timpul revolutiei din 1848-1849, Râsnovul fiind strabatut de armatele revolutionarilor maghiari, dar si de trupele imperiale austriece si tariste, locuitorii sai au preferat sa se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetatii.

 

În 1937, dupa o vizita în cetatea Râsnovului, Octav Sulutiu lasa posteritatii o frumoasa descriere dar si un întelept îndemn: ,,Ar fi pacat sa se distruga aceasta marturie istorica. O reconstituire a ei s-ar impune. Dar nu o renovare care sa o falsifice, sa introduca elemente noi. Sa se întareasca tot ce exista si atâta”.        

Cutremurul din 11 noiembrie 1940  afecteaza puternic cetatea. Renovarea, de care vorbea si Octav Sulutiu devenea absolut obligatorie. Întârziata de razboi si de anii tulburi ai instaurarii regimului comunist, restaurarea cetatii Râsnov s-a desfasurat abia în perioada 1955-56. 

 

Cetatea Râsnovului a intrat în istoria cinematografiei românesti mai ales ca decorul preferat de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale istorice Dacii (1966) si Nemuritorii (1974).

În 1967, la Râsnov este realizat filmul Columna, o coproductie româno-germano-italiana regizata de Mircea Dragan, avându-i în rolurile principale pe Ilarion Ciobanu, Richard Johnson, Florin Piersic, Antonella Lualdi, Gheorghe Dinica. Filmul a fost nominalizat anul urmator  la ,,Globul de aur” si  la ,,Oscar” pentru cel mai bun film strain. În timpul filmarilor, în cetate s-au descoperit urme de locuire dacice.

În 1968, în cetate a fost amenajat un muzeu, care a fost închis dupa 1990.

 

 

 

SALVATI CETATEA RASNOVENILOR!

 

În perioada 2000 – 2007, cetatea medievala a fost agresata de interventiile ilegale ale chiriasului cetatii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentata de Alberto Drera.  Pe ruinele capelei medievale a fost ridicat un turn, în care s-au montat rezervoare de fibra de sticla, în curtea interioara a fost construita o terasa – restaurant, în casute urmau sa fie amenajate spatii de cazare, capela de sec. XIV, din gradina cetatii, a fost distrusa în totalitate, în aceiasi incinta, terenul a fost nivelat cu escavatorul, determinând o reducere drastica pâna la anulare în unele locuri a posibilitatii de studiere a stratigrafiei sitului arheologic, în turnul triunghiular au fost montate ferestre de tip Vellux etc.

 

 

      Monumente de arhitectura religioasa

Biserica evanghelica

         

          În anul 1394 documentele îl amintesc pe Stefan, pleban al bisercii Sf. Mathias din Râsnov si Decan al Brasovului. Însa singura biserica a comunitatii crestine a sasilor râsnoveni, pastrata pâna în prezent, dateaza de la începutul secolului al XIV-lea. Biserica catolica purta hramul Sfintei Fecioare Maria si dupa Reforma a devenit lacasul de rugaciune al sasilor evanghelici.

            Odata cu Reforma religioasa sasii auvaruit frescele bisericii. Însa pe partea de nord a corului bisericii a fost descoperita vechea pictura, datata la anul 1500.

           În anul 1682, în biserica evanghelica a fost montat un altar nou. În anul 1781 a fost înlocuita orga veche de 113 ani cu o orga realizata de silezianul Johann Frill.

           Dupa incendiile din 1587, 1623 si 1718 lacasul de cult a fost mult deteriorat. Înfatisarea actuala a bisericii evanghelice dateaza din perioada 1774-1775, când s-a ridicat un nou acoperis si au fost înaltate zidurile bisericii.

           Deoarece în incendiul din 1718 cele trei clopote s-au topit, în 1720 se toarna un clopot nou. Dupa 200 de ani, la încheierea primului razboi mondial, au fost cumparate din Apold doua clopote mari, sfintite în 1927.

           Cutremurul din 26 octombrie 1802 a provocat distrugerimari bisericii evanghelice si turnului acesteia. Turnul reconstruit pâna în 1804 avea o înaltime de 13 metri si era prevazut în vârf cu un glob aurit si o stea.

 

Biserica veche romaneasca Sf. Nicolae

           

           În Râsnov se afla cea mai veche biserica ortodoxadin sud-estul Transilvaniei: biserica ortodoxa româneasca cu hramul ,,Sfântul Nicolae”.

           Monumentul a fost ridicat în mai multe etape. În urma cercetarilor efectuate în anul 1995 s-a ajuns la concluzia ca aceasta constructie a fost ridicata în sec al XIII-lea. Acestei faze arhitecturale îi apartin altarul si nava mica.

           În anul 1384, an inscriptionat si pe spatele tâmplei bisericii (în altar), refacerea lacasului beneficiaza de sprijinul domnitorului Tarii Românesti, Radu I. Biserica a fost alungita si largita. De acum se pare ca provine amprenta gotica din arhitectura bisericii râsnovene.

           În 1773 biserica a fost marita prin contributia negustorilor brasoveni Ionita si Radu Boghici.  Forma actuala dateaza din deceniul trei al secolului al XIX-lea. Pictura interioara de factura bizantina se pare ca a fost realizata în secolul al XVI-lea.

           De-a lungul secolelor, biserica a primit numeroase donatii de la domnitori si boieri din Tara Româneasca.

 

Biserica Romaneasca Noua

           

          În a doua jumatate a secolului al XIX-leapopulatia româneasca a devenit majoritara în Râsnov. Datorita cresterii numarului credinciosilor era necesara o biserica mult mai spatioasa decât biserica medievala.

          Biserica noua poarta deasemenea hramul ,,Sf. Nicolae” si a fost zidita în perioada 1875-1878, dupa planurile inginerului Gertner de catre mesterul Andrei Weber, prin contributia poporului român râsnovean si prin donatiile primite de la sud de Carpati.

          În iarna anului 1885, pictorul brasovean Misu Pop, reprezentant important al academismului românesc, a pictat tâmpla iconostasului de lemn.

          La 1 septembrie 1886 biserica a fost sfintita de mitropolitul Miron Romanul.

          Biserica a fost pictata dupa terminarea primului razboi mondial. Lucrarea apartine lui Capadaev si s-a încheiat în 1929. Afectata de cutremurul din 1977, pictura a fost restaurata în iarna anului 1983-84.

 

   Oferta turistica:

Capacitatea de cazare: 1200 locuri de cazare situate in pensiuni de 4, 3, 2 stele, in cabane si un camping;

      Evenimente de mare atractie sunt:

              „Serbarile zapezii” (luna februarie)

      Campionatul national  Dry Tooling (luna martie)

               ,,Zilele Orasului Rasnov” si „Festivalul Ecvestru”(luna mai)

               Festivalul Cupa Malaiesti (luna mai, cabana Malaiesti)

               Festivalul ,,Sarbatoarea Rozelor” (incep. iunie)

               Festivalul international pentru copii ,,Joc Mania” (incep. iulie)

               Festivalul de film ,,Nemuritorii” (sf. lunii iulie)

               Festivalul de Arta Medievala ,,Curtea Comediantilor” (luna iulie-august)

               Festivalul international medieval academic ,,In numele trandafirului” (sf. lunii august).

                „Targul de toamna”(luna septembrie)

                ,,Balul Calusarilor” (luna decembrie).

                

      Gastronomia locala are influente sasesti si unguresti. In ceea ce priveste obiceiurile culinare ale Rasnovului se remarca: Zupul – mancarea traditionala care se face la iesirile in aer liber, alaturi de bine cunoscutele gratare romanesti. Fiind o regiune apropiata zonei montane – bulzul; traditionalele sarmalute romanesti; supa de chimen; sos sasesc cu visine si mere pentru friptura; papricas; deosebitele dulceturi naturale ale gospodinelor, preparate din fructe de padure, culese din muntii si padurile ce inconjoara Rasnovul. Un numar semnificativ de pensiuni din Rasnov ofera preparate traditionale in bucatariile proprii.